Marsara: O identitate clădită la intersecția dintre spațiul cultural brazilian și estetica japoneză
Analizând retrospectiv începuturile proiectului Marsara, care a fost momentul în care ați simțit că v-ați desprins de influențele externe și ați reușit să dați formă unei identități artistice proprii, inconfundabile?
Irie:Consider că această desprindere a fost un proces treptat, care s-a finalizat simbolic abia după ce am lansat primul nostru album. A fost punctul în care am simțit că am pus capăt unei perioade lungi și uneori epuizante de căutări. În acea etapă de început, am dus o luptă interioară constantă; aspirația mea era să găsesc un orizont nou, deoarece refuzam să accept soluții sau stiluri muzicale care funcționaseră deja pentru alți artiști. Acele prime zile au reprezentat o tentativă sinceră de a mă descoperi pe mine însumi, eliminând toate sursele inspiraționale,până când au rămas doar elemente care să mă reprezinte.
Shika:Pentru mine, momentul de maximă claritate a survenit în timpul ce compuneam piesa „Fragmento”. La început, Marsara se afla în perioada de experimentare, încercând idei care ar putea contribui la formarea unei identități proprii.Liniștea care s-a așternut în timpul perioadei de izolare ne-a forțat să ne privim creațiile mult mai atent și mai critic. În acea singurătate creativă, am reușit să cernem tot ce era de prisos și am înțeles, în sfârșit, care este esența noastră. Am transformat haosul de la început într-o viziune clară, pe care ne-am asumat-o apoi cu tot sufletul, simțind că nu mai trebuie să demonstrăm nimic nimănui, în afară de noi înșine.
2.Cum ați parcurs drumul transformării conceptului Visual Kei în cadrul Marsara, dintr-un reper estetic exterior într-un element vital, integrat în sunetul și imaginea dumneavoastră?
Irie: Totul a căpătat sens odată ce am făcut loc schimbărilor și noilor membri. Atunci am decis, în mod colectiv, că nu mai este loc pentru niciun compromis sau pas în spate.
Le-am propus colegilor să ne asumăm această estetică în totalitate, fără nicio teamă de modul în care ar putea reacționa piața muzicală sau criticii. Visual Kei nu reprezintă pentru mine doar un stil vestimentar sau un machiaj strident, ci o formă de artă totală, un univers unde sunetul nu poate respira fără imaginea care îl însoțește. Am încetat să îl mai privim ca pe un stil împrumutat din Japonia și l-am transformat în propriul nostru mod de a exista artistic.
Shika:Este dificil de explicat acest parcurs fără să amintim de Allumina, proiectul unde am activat eu și Irie anterior. În Brazilia, acest stil a fost mereu privit ca o curiozitate exotică, greu de înțeles pentru publicul larg. Cu Allumina am încercat să deschidem niște uși, dar am resimțit mereu o presiune subtilă de a ne „îndulci” sunetul sau imaginea pentru a fi acceptați pe scena locală. După ce acea etapă s-a încheiat, am încercat inițial să experimentăm alte direcții, dar am realizat rapid că estetica Visual Kei ne era deja întipărită în sânge. Nu era ceva ce purtam la exterior, ci ceva ce definea modul nostru de a compune.
Setsuya: Chiar și în perioadele în care încercam, în mod conștient, să ne distanțăm de influențele Visual Kei pentru a explora alte genuri, la repetiții sfârșeam prin a interpreta piese de la Luna Sea, pur și simplu pentru plăcerea noastră. Era o atracție magnetică pe care nu o puteam ignora. Am urmărit evoluția Marsara de pe margine înainte de a deveni membru oficial și, chiar și atunci când trupa nu o spunea direct, aceste influențe erau prezente în texturile complexe ale chitarelor și în dramatismul compozițiilor. A fost un instinct care a așteptat contextul potrivit să se manifeste pe deplin.
3.În momentul în care începeți să modelați un material nou, care este scânteia care declanșează procesul creativ: o anumită textură sonoră, rigoarea unei structuri sau forța unei idei abstracte?
Setsuya:De cele mai multe ori, începem prin a căuta împreună o anumită stare de spirit sau o tensiune emoțională. Ne strângem în studio și permitem muzicii pe care o ascultăm în acea perioadă sau trăirilor intense de peste zi să ne ghideze pașii. Pornim de la ceva abstract, o simplă emoție sau un sentiment de neliniște, pe care apoi încercăm să îl traducem în limbaj muzical prin repetiții și improvizații. Structurile pe care le creăm ulterior sunt pilonii care susțin aceste idei, transformând o simplă scânteie de inspirație într-o experiență sonoră completă și bine definită.
Irie: Elementul declanșator este, aproape întotdeauna, o imagine vizuală sau o idee conceptuală foarte puternică. Nu încep niciodată procesul creativ pornind de la o succesiune de note la întâmplare, ci de la o poveste pe care simt nevoia urgentă de a o transpune în plan sonor. Întregul meu demers artistic este despre a construi un univers unde muzica și imaginea se hrănesc și se potențează una pe cealaltă. De multe ori, încerc să „văd” atmosfera, culorile și umbrele unei piese în mintea mea înainte ca prima notă să fie măcar așezată pe portativ. Muzica devine, astfel, coloana sonoră a acelei viziuni.
4.Care este criteriul care distinge o idee ce rămâne doar o schiță de una care are forța necesară pentru a deveni o compoziție finalizată?
Irie:Cred că este un amestec fin de instinct artistic și reacție emoțională pură. Simt pur și simplu, la un nivel visceral, când o idee posedă acea scânteie care merită să fie explorată și dezvoltată. Numeroase schițe rămân în arhiva noastră personală deoarece simțim că nu au profunzimea necesară pentru a susține o poveste până la capăt. Totuși, am învățat să nu renunț la ele definitiv. Dețin o colecție impresionantă de înregistrări vechi, fragmente de gânduri sonore, la care mă întorc destul de des; uneori, un simplu acord uitat de acum câțiva ani devine exact piesa lipsă dintr-un puzzle la care lucrez în prezent.
Irie:Cred că este un amestec fin de instinct artistic și reacție emoțională pură. Simt pur și simplu, la un nivel visceral, când o idee posedă acea scânteie care merită să fie explorată și dezvoltată. Numeroase schițe rămân în arhiva noastră personală deoarece simțim că nu au profunzimea necesară pentru a susține o poveste până la capăt. Totuși, am învățat să nu renunț la ele definitiv. Dețin o colecție impresionantă de înregistrări vechi, fragmente de gânduri sonore, la care mă întorc destul de des; uneori, un simplu acord uitat de acum câțiva ani devine exact piesa lipsă dintr-un puzzle la care lucrez în prezent.
Setsuya: Opinia mea este că nicio idee cu adevărat bună nu moare niciodată, ci doar așteaptă momentul oportun. Mai degrabă, unele concepte au nevoie de o perioadă mai lungă de „coacere” sau de o altă stare mentală pentru a fi finalizate. Revenim adesea la ciorne mai vechi nu pentru că am fi într-o criză de inspirație, ci pentru că realizăm că abia acum, cu experiența acumulată, avem maturitatea necesară să le ducem la bun sfârșit. O piesă capătă formă în realitate doar atunci când simțim că toți membrii rezonează cu ea și că momentul este cel potrivit pentru a-i onora potențialul.
5.Când definitivați un album, cum stabiliți ordinea pieselor și rolul fiecăreia în povestea pe care doriți să o transmiteți?
Irie: Stabilirea succesiunii pieselor este un proces la fel de artistic și de migălos ca și compunerea lor individuală. Nu privim un album ca pe o simplă colecție de cântece, ci ca pe o narațiune continuă. Vrem să construim o călătorie care să poarte ascultătorul printr-o succesiune logică de stări sufletești. Ne place foarte mult să ne jucăm cu contrastele dramatice: așezăm momente de forță brută și energie debordantă lângă pasaje de o sensibilitate fragilă sau melancolică. Această alternanță menține tensiunea audiției vie și transformă întregul album într-o experiență cinematică.
Setsuya:În această etapă finală, mă las condus în special de intuiție și de ritmul interior al materialului. Mă interesează în mod special cum curge energia de la un cântec la altul, dacă trecerile sunt organice sau dacă un contrast prea brusc servește scopului nostru artistic. Obiectivul nostru suprem este ca albumul să fie perceput ca un organism viu, un tot unitar unde fiecare piesă ocupă un loc precis și indispensabil. Totul trebuie să pară că vine de la sine, oferind o satisfacție completă ascultătorului, de la prima notă până la liniștea de după final.
6. Analizând materialul „Silêncio/Ruído”, care a fost ideea centrală sau principiul care a asigurat unitatea întregului album?
Irie:Coeziunea acestui album a venit dintr-o viziune conceptuală foarte clară, pe care am stabilit-o încă din faza de pre-producție. „Silêncio/Ruído” (Tăcere/Zgomot) nu a fost doar un titlu, ci o explorare a dualității profunde care există în fiecare dintre noi: pacea interioară versus zbuciumul lumii exterioare. Această temă centrală a funcționat ca un fir roșu care a legat toate compozițiile, de la cele mai agresive până la cele mai atmosferice, transformându-le într-un mesaj unitar despre sunetele care se nasc din tăcere și despre liniștea care rămâne după zgomot.
7. Privind în urmă la primele dumneavoastră creații, precum „No Desencanto de Duras Palavras” și „Münchhausen”, în ce măsură acele experiențe timpurii v-au ajutat să găsiți direcția estetică de astăzi?
Irie:Acele prime lucrări reprezintă, fără îndoială, temelia solidă pe care am edificat tot ce înseamnă Marsara astăzi. Au fost un teren de încercare vital, unde am învățat nu doar cine suntem, ci mai ales cine NU vrem să fim ca artiști. Nu privesc niciodată înapoi cu regret sau jenă; acele piese au reprezentat adevărul nostru absolut din acel moment al vieții. Ele ne-au arătat limitele autoimpuse și ne-au oferit, în final, curajul necesar de a ne urma propria viziune, încetând să ne mai lăsăm modelați de așteptările adesea limitate ale celor din jurul nostru.
8. Dacă ați compara începuturile trupei cu modul de lucru de acum, care sunt cele mai mari schimbări în procesul de producție și creație?
Irie:Diferența este, într-adevăr, uriașă, atât la nivel tehnic, cât și ca mentalitate creativă. Astăzi avem acces la unelte de producție performante care ne permit să modelăm sunetele astfel încât să iasă din boxe exact așa cum le auzim în mintea noastră, cu o fidelitate pe care în trecut doar o visam. Însă cea mai importantă schimbare rămâne maturitatea noastră artistică. Acum înțelegem mult mai profund mecanismele limbajului muzical, ceea ce ne oferă o libertate imensă de a explora și de a crea structuri complexe, pe care în primele zile nu am fi avut curajul să le abordăm.
Setsuya:Procesul nostru actual a devenit mult mai fluid și mai natural. Irie vine de obicei cu structura de bază și cu nucleul emoțional al piesei, iar apoi noi, ca grup, începem să o modelăm în studio, aducând fiecare propriile influențe și experiențe. Această legătură strânsă între viziunea lui și aportul nostru creativ ne permite să șlefuim fiecare detaliu sonor până când piesa atinge standardele de calitate pe care ni le-am impus singuri. Este o muncă de echipă unde respectul pentru ideea celuilalt este esențial.
9. Ce elemente ale procesului dumneavoastră creativ au rămas neschimbate, rezistând timpului și evoluției proiectului?
Irie:Ceea ce a rămas absolut constant este nevoia noastră aproape biologică de a crea în permanență, de a nu sta pe loc. Chiar și în pauzele dintre turnee, producem un flux continuu de idei noi și înregistrări experimentale, deși suntem conștienți că doar o mică parte din ele vor ajunge vreodată la urechile publicului. Această agitație interioară și dorința de a ne autodepăși sunt motoarele care ne țin în mișcare și ne împiedică să devenim plafonați sau predictibili.
Shika: Cel mai prețios element care a rămas neschimbat este spiritul nostru de independență absolută. Am refuzat cu încăpățânare, de fiecare dată când am avut ocazia, să ne lăsăm înregimentați în tiparele rigide sau în „trendurile” momentane ale industriei muzicale din Brazilia. Libertatea de a face exact ceea ce simțim, fără a cere voie sau aprobare, reprezintă coloana vertebrală pe care am ridicat acest proiect și singura cale prin care ne putem păstra onestitatea față de fani.
10. În ce fel energia și reacția publicului din timpul concertelor influențează modul în care compuneți piese noi?
Irie: Experiența directă de pe scenă este, pentru orice muzician, momentul suprem al adevărului. Caut mereu să scriu piese care să nu fie doar exerciții de virtuozitate, ci să funcționeze ca un pod emoțional între noi și oamenii din fața noastră. Tot ce produc acum în studio este influențat de acele momente de conexiune live; vreau ca publicul să se simtă cu adevărat parte din universul Marsara, nu doar spectatori pasivi. Vreau ca muzica noastră să rezoneze fizic în pieptul lor, la fel cum rezonează în al nostru atunci când o cântăm.
Setsuya: Reacția oamenilor este, fără nicio exagerare, motorul care ne alimentează dorința de a continua. Energia brută pe care o primim de pe scenă este unică și încerc mereu să păstrez acea stare în minte atunci când mă întorc la masa de scris. Pentru mine, testul suprem al unei compoziții este dacă ea are puterea de a vibra la fel de tare în fața unei mulțimi gălăgioase ca atunci când am conceput-o în liniștea deplină a studioului. Publicul este cel care ne confirmă, în final, dacă am reușit să transmitem cu succes ceea ce simțeam în momentul creației.
Irie: În faza de producție suntem extrem de deschiși schimbărilor, dar nu încercăm să forțăm nota. Totuși, în momentele în care simțim că o piesă a atins un punct de blocaj sau că sună prea „previzibil”, tindem să cautăm inspirație în tehnici de producție neconvenționale sau în abordările unor artiști din genuri complet diferite. Această infuzie de perspective externe acționează ca un stimulent puternic, permițându-ne să vedem compoziția dintr-un unghi complet nou și să o transform în ceva mult mai interesant decât era în stadiul inițial.
Setsuya: Procesul nostru de producție este marcat de un echilibru între planificarea riguroasă și spontaneitate. Nu recurgem la schimbări radicale care să distrugă identitatea de bază a unei piese, ci preferăm ajustările fine, de detaliu, care pot schimba radical atmosfera finală. Viziunile tuturor membrilor sunt tratate cu maxim respect; dacă simțim colectiv că o anumită secțiune a unei piese are nevoie de o altă energie sau de un alt instrument, colaborăm fără ego-uri până când găsim forma finală care să ne satisfacă pe toți.
12. Cum este orchestrată colaborarea între membrii trupei în dezvoltarea unei piese și în ce mod se întrepătrund rolurile dumneavoastră?
Irie: Eu am rolul de a pregăti „scheletul” piesei și nucleul conceptual, de obicei sub formă de demo-uri brute, pe care apoi le aducem în studioul de repetiții. Aceasta este partea mea favorită din întregul proces, deoarece este momentul magic în care viziunile mele solitare se îmbogățesc și capătă viață prin energia echipei. Atunci, acele idei abstracte încep să prindă formă reală și să se transforme într-o realitate sonoră complexă, pe care nu aș fi putut-o obține singur.
Setsuya:Cunoscându-ne de atâta timp și petrecând mii de ore împreună, am dezvoltat o comunicare care este adesea non-verbală, aproape instinctivă. În universul Marsara, nu tehnica rece sau viteza de execuție sunt cele care contează cel mai mult, ci trăirea pură – acea stare care îți spune imediat dacă o notă este potrivită sau nu pentru atmosfera piesei. Suntem foarte deschiși la sugestiile fiecăruia, deoarece singurul nostru punct de referință este sentimentul pe care vrem să-l transmitem ascultătorului. Dacă ceva nu rezonează cu noi la repetiții, continuăm să modelăm piesa până când totul se simte perfect echilibrat.
13. În ce măsură percepția critică sau reacția emotivă a publicului reprezintă un factor decizional în modelarea parcursului dumneavoastră artistic?
Irie: Sunt de părere că orice formă de artă are nevoie, în cele din urmă, de un receptor pentru a fi completă. Dacă ceea ce creăm cu atâta pasiune nu reușește să stârnească nicio reacție, fie ea pozitivă sau negativă, înseamnă că există o problemă în modul nostru de a comunica mesajul. Această responsabilitate pe care o simt față de audiență nu mă face să scriu ce vor ei, ci mă motivează să rafinăm constant modul în care ne exprimăm, astfel încât mesajul nostru să ajungă la ei cât mai clar și mai puternic posibil.
Setsuya: Reacția publicului este, pentru noi, o formă esențială de validare artistică. Dialogul constant pe care îl avem cu fanii, fie la concerte, fie în mediul online, ne oferă o oglindă fidelă în care ne putem vedea progresul real. Să auzi direct de la un om cum muzica ta i-a oferit alinare într-un moment greu sau cum l-a ajutat să înțeleagă o anumită stare este cea mai puternică confirmare pe care un artist o poate primi. Ne indică faptul că, în ciuda tuturor dificultăților, drumul pe care am ales să mergem este cel corect și că munca noastră are un sens.
14. Cum reușiți să mențineți echilibrul între imaginea vizuală și profunzimea muzicală, astfel încât Marsara să fie perceput ca un proiect artistic total?
Irie:Noi nu am privit niciodată imaginea ca pe un simplu accesoriu menit să atragă atenția, ci ca pe o componentă fundamentală a întregului concept Marsara. Ambiția mea constantă este să ducem această integrare la un nivel superior, astfel încât publicul să nu poată separa sunetul de estetica noastră vizuală. Vrem ca fiecare apariție a trupei, fie că este un videoclip, o ședință foto sau un concert, să fie percepută ca o operă de artă totală care implică și stimulează toate simțurile spectatorului în mod simultan.
Setsuya:Imaginea noastră este, pur și simplu, emanația naturală și vizibilă a muzicii pe care o creăm în studio. Armonia dintre stilul vestimentar, machiaj și sunet este vitală pentru a putea oferi publicului un univers imersiv și complet. Este, dacă vreți, o extensie a limbajului nostru muzical, un instrument suplimentar care ne ajută să transmitem acele nuanțe și acele stări sufletești pe care sunetul, oricât de complex ar fi, nu ar putea să le descrie în întregime de unul singur.
15. Ce reprezintă conceptul de autenticitate pentru Marsara și cum se reflectă acesta în fiecare lansare nouă?
Irie:Pentru noi, autenticitatea este definită de unicitatea contextului în care am apărut: suntem o formație braziliană care a ales o cale estetică foarte specifică, dar care poartă în interior, în mod inevitabil, temperamentul și pasiunea culturii din care provenim. Această fuziune între rigoarea stilului Visual Kei și căldura spiritului brazilian ne oferă o voce distinctă și ușor de recunoscut în panorama muzicală globală. Fiecare lansare nouă este o dovadă a faptului că rămânem fideli acestei combinații, fără să încercăm să fim altceva decât ceea ce suntem.
Setsuya:Din punctul meu de vedere, a fi autentic înseamnă să ai curajul de a fi onest față de propriile tale gusturi și trăiri, fără să te uiți la ce se poartă sau ce se vinde. Muzica noastră este o sinteză sinceră a tot ceea ce ne pasionează și ne face să ne simțim vii ca oameni. Autenticitatea se simte în acele momente în care recunosc în textura unei chitare sau în versurile unei piese propriile mele lupte și experiențe de viață. Este ceea ce face ca muzica noastră să aibă „suflet” și să nu sune ca un produs fabricat în serie.
16. Privind retrospectiv peste întreaga dumneavoastră discografie, care este elementul de continuitate sau firul călăuzitor care conferă coerență operei dumneavoastră?
Irie: Fără niciun dubiu, pilonul central de continuitate este fundamentul nostru estetic, acel nucleu dur pe care l-am definit încă de la început. Acesta funcționează ca o cupolă protectoare sub care ne permitem luxul și libertatea totală de a experimenta cu orice stil muzical dorim – de la metal agresiv la pasaje acustice – fără să ne temem nicio secundă că ne-am putea pierde identitatea sau că fanii nu ne-ar mai recunoaște.
Shika:Această estetică asumată în totalitate este adevărata coloană vertebrală a proiectului Marsara. De-a lungul anilor, am navigat prin diverse nuanțe sonore și am explorat teritorii muzicale variate, dar acest fundament vizual și conceptual a rămas forța gravitațională care a ținut toate elementele noastre disparate într-un echilibru perfect. Este ceea ce oferă coerență întregii noastre discografii, indiferent cât de mult s-a schimbat sunetul nostru de la un album la altul.
17. În ce mod apartenența la contextul cultural local v-a influențat viziunea asupra Marsara?
Irie:Contextul cultural brazilian, cu toate dificultățile sale pentru genurile muzicale „de nișă”, ne-a forțat să fim extrem de creativi și să ne găsim propria noastră cale spre originalitate. Ne-a învățat o lecție prețioasă: pentru a supraviețui artistic într-un mediu care nu ne-a fost neapărat favorabil sau primitor la început, trebuie să ai o determinare de fier și curajul de a-ți urma viziunea până la capăt, chiar și atunci când aceasta contravine flagrant curentului dominant.
Setsuya:Deși Brazilia nu are o scenă uriașă dedicată acestui stil specific, am fost surprinși să descoperim o comunitate de susținători incredibil de pasionați și loiali. Această susținere ne-a dat încrederea că facem ceva valoros. Simțim că rolul nostru este și acela de a demonstra că se poate crea artă de anvergură și de calitate internațională rămânând fidel propriilor pasiuni, oricât de neobișnuite ar părea ele pentru contextul local. Succesul nostru este, într-un fel, și succesul celor care au crezut în noi de la bun început.
18. Care a fost cea mai curajoasă decizie artistică pe care ați adoptat-o odată cu încheierea capitolului „Silêncio/Ruído”?
Shika: Cred că cea mai radicală și curajoasă decizie a fost aceea de a înceta orice formă de autocenzură artistică, oricât de subtilă ar fi fost ea înainte. Am hotărât, ca grup, să ne expunem influențele muzicale fundamentale cu o onestitate totală și brutală, indiferent de modul în care acest lucru ar putea fi etichetat sau perceput de ceilalți. A fost un act de eliberare care ne-a deschis porțile către o nouă etapă de maturitate creativă, unde singura regulă este autenticitatea trăirii.
19. În care moment al evoluției dumneavoastră ați simțit că s-a produs acea ruptură definitivă de trecut?
Shika:Consider că marea transformare și ruptura de vechile tipare au avut loc odată cu schimbarea componenței trupei și stabilizarea formulei actuale. Acest moment de reînnoire profundă a devenit evident pentru toată lumea odată cu lansarea materialului „Sevandija”. Acea piesă a marcat, în mod simbolic, trecerea noastră către un nou mod de a gândi muzica și de a interacționa ca echipă. A fost punctul din care nu mai exista cale de întoarcere la ceea ce fusese Marsara înainte, ci doar un drum înainte spre ceva mult mai ambițios.
20. Privind spre viitor, ce noi direcții estetice sau evoluții conceptuale simțiți că încep să prindă contur pentru următorul capitol din saga Marsara?
Irie: Viitorul apropiat înseamnă, pentru mine, o explorare și mai curajoasă și mai profundă a fuziunii dintre moștenirea noastră culturală și estetica internațională pe care am ales-o. Simt că ne aflăm în fața unei noi trepte de evoluție, unde vom experimenta fără nicio reținere sau teamă de eșec, ducând conceptul Marsara spre noi culmi de sinceritate și complexitate artistică. Vrem să vedem dacă putem depăși limitele acestui univers pe care l-am creat împreună.
Setsuya:Glumim adesea între noi, în momentele de relaxare de la repetiții, spunând că visul nostru final este să ne creăm propriul nostru „Holy Land” – un spațiu fizic și spiritual unde muzica și fanii să fie într-o simbioză perfectă, așa cum visau idolii noștri de la Luna Sea. Lăsând asta la o parte, ne dorim să lăsăm în urmă un proiect care să integreze perfect toate trăirile noastre cu forța stilului Marsara, oferind publicului o mărturie sinceră și neîndulcită despre luptele, visurile și viața noastră de zi cu zi ca artiști independenți.
*Le suntem recunoscători membrilor formației Marsara pentru timpul acordat clarificării mecanismelor complexe care stau la baza identității lor sonore și vizuale*