LA VIE EN ROSE – Capitolul 1

"Către toți cititorii JaME și către toți fanii mei din întreaga lume,

Au trecut mai bine de treizeci de ani de când am început acest drum ca artist. Ajuns în acest punct, am simțit nevoia să privesc în urmă și să îmi asum o misiune personală: aceea de a transmite cât mai fidel istoria culturii japoneze cunoscute sub numele de „visual kei”, care m-a format ca artist, împreună cu trupele și oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului.

Îmi doresc să împărtășesc nu doar amintiri, ci și emoția reală a acelei perioade, așa cum am trăit-o eu, atât celor care m-au susținut până astăzi, cât și celor care descoperă această scenă pentru prima dată.

Mi-ar face o mare plăcere dacă această serie ar putea fi și un semn de recunoștință pentru JaME, un mediu media care m-a însoțit de-a lungul multor ani.

August 1994. Meguro-dori era cuprins de căldura intensă a verii, iar asfaltul părea să tremure sub aerul încins. Acolo, așteptam sosirea artiștilor, lucrând ca staff și ocupându-mă de sarcini simple, precum asigurarea locurilor de parcare. Era prima mea zi ca roadie.

Totul a început datorită lui Kinzo, un prieten din liceu care lucra deja în acest domeniu. El mi-a făcut cunoștință cu trupa pentru care lucra și mi-a dat să ascult albumul memoire. Sunetul acelui album era diferit de tot ce auzisem până atunci: elegant, întunecat și aproape ireal. Din acel moment, am simțit că pășesc într-o lume nouă.

Când membrii trupei MALICE MIZER au coborât din mașină, îmbrăcați complet în negru și purtând ochelari de soare, prezența lor a fost imediat copleșitoare. Nu păreau simpli muzicieni care merg la un concert, ci ființe venite dintr-o altă lume. Chiar și în haine obișnuite, aveau o aură puternică, greu de descris.

Pe atunci, termenul „visual kei” încă nu era pe deplin definit. Era mai degrabă o frumusețe fără nume, greu de explicat, dar imposibil de ignorat.

Locul evenimentului era Meguro Rokumeikan. Concertul a fost un co-headlining între BILLY & THE SLUTS și MALICE MIZER.

Începând să lucrez ca roadie, am avut ocazia să văd de aproape cum se naște muzica lor. Îl vedeam pe Kami în sala de repetiții, mereu în fața mea, iar uneori stăteam chiar în fața tobei sale. Sunetul tobei sale era puternic și precis, iar rototomurile aveau o rezonanță care se simțea în tot corpul.

Yu~ki era fundamentul trupei, un basist cu o cultură muzicală atât de vastă încât reușea să depășească limitele obișnuite ale instrumentului său.

Közi se remarca prin creativitatea sa pură, transformând tensiunile armonice în idei muzicale expresive, cu o ușurință impresionantă.

Mana, în ciuda imaginii sale extravagante, era responsabil pentru partea cea mai întunecată și esențială a trupei MALICE MIZER, cu melodii marcate de o melancolie subtilă, aproape fragilă.

După concert, am mers într-un bar din Roppongi. Atmosfera era densă, plină de fum, energie și oameni din industrie ale căror nume erau deja cunoscute. A fost o noapte intensă, în care muzica și ambiția se amestecau natural.

Când m-am trezit, eram într-o parcare dintr-un oraș necunoscut. Eram întins pe un amplificator de bas, în spatele unei dube cu echipamente. Prin geam vedeam liniștea dimineții din Shiinamachi, Toshima.

Contrastul dintre noaptea anterioară și acel moment era puternic. În acea liniște, am simțit că începe o nouă etapă a vieții mele.

Kinzo dormea încă pe scaunul din față. Era vara lui 1994. Corpul îmi era rigid, dar aveam sentimentul clar că pășisem într-o lume din care nu mai puteam ieși.

În acea perioadă l-am întâlnit pe MAYU, chitaristul alături de care aveam să continui drumul. Ulterior, prin anunțuri din reviste precum FOOL’S MATE și Rockin’f, am întâlnit restul membrilor.

Pe atunci eram cunoscut ca „SHOKI”, însă membrii MALICE MIZER au început să mă numească „KAMIJO”, iar în 1995 am adoptat oficial acest nume de scenă.

Totuși, acea perioadă de început a adus și primele despărțiri. În luna decembrie a acelui an,vocalistul Tetsu a părăsit trupa.

De la el am învățat cum să transform emoția în voce. Mi-a arătat ce înseamnă să cânți cu adevărat și mi-a transmis acea umanitate necesară pentru a rezista în această lume.

Vocea lui din „Shoujo no Hitomi” a rămas pentru mine o amintire vie, care încă îmi revine în minte.

Privind în urmă, acel moment a marcat sfârșitul unei etape și începutul propriei mele povești. " 

Sursă: 

JaME English: 

https://www.jame-world.com/en/article/170969-la-vie-en-rose-by-kamijo-chapter-1.html
Articol original  scris de: KAMIJO